Ionuț Șușelea, columbofil care în sezonul 2019 a activat ca membru al asociației columbofile Mehedinți, este una dintre revelațiile acestui an competițional. Chiar dacă este încă oarecum la început, până acum neavând foarte mult timp la dispoziție pentru porumbei, Ionuț a avut parte de un sezon 2019 cum rar este dat unui columbofil să trăiască. Cu un lot de doar 16 porumbei pentru categoriile de viteză și demifond, crescătorul mehedințean a câștigat nu mai puțin de cinci cupe naționale: 1 Național Viteză Tineret, 1 Național As Speed Tineret și 1 Național Categoria G, toate câștigate de masculul 9007762-2018; 3 Național Categoria G cu femelă 9007779-2019 și locul 2 Național Viteză Crescător.
Mai jos aveți răspunsurile unui interviu acordat în exclusivitate pentru www.racingpigeons.ro de Ionuț Șușelea, în care tânărul crescător din Mehedinți își prezintă pașii principali pe care îi urmează că și crescător de porumbei și ceea ce el recomandă pentru a ajunge în topurile naționale.
Rep.: Cum v-ați descrie, în câteva cuvinte, ca și crescător?
I.Ș.: Sunt un crescător extrem de ambițios și încăpățânat, foarte atent la modul de pregătire a porumbeilor și foarte meticulos.
Rep.: Cum vă caracterizați porumbeii? Care ar fi punctele forțe, dar și punctele slabe ale liniei dumneavoastră de porumbei?
I.Ș.: Sunt niște porumbei rezistenți la uzură ce intervine în sezon din cauza efortului pe care îl depun, porumbei ambițioși și constanți. Capacitățile lor de sportivi îi pot duce an de an în topul celor mai buni 10 porumbei la nivel Național.
Rep.: Care este numărul de porumbei pentru fiecare categorie (matcă, pui, zburători) cu care lucrați sau v-ar plăcea să lucrați?
I.Ș.: Crescătoria mea este organizată astfel: Matcă: 10-12 perechi; Pui: 30-40; Zburători: 40!
Văduvia, metoda preferată
Rep.: Ce metodă de zbor folosiți/recomandați?
I.Ș.: Cu siguranță, metoda văduviei! Acesta a fost primul an în care am folosit-o și o recomand cu plăcere ca fiind cea mai bună pentru categoriile Vitează, Demifond, General și Fond.
Rep.: Când treceți porumbeii la văduvie și cum procedați?
I.Ș.: Fac tot posibilul să îi împerechez de așa natură ca la prima etapă să fie pe ouă de o săptămână și după etapa a 4-a să îi văduvesc. Teoretic ar mai trebui lăsați cu puii încă două zile, însă eu nu i-am mai lăsat și i-am văduvit.
Rep.: Cum procedați pentru a nu se împerechea femelele văduve între ele?
I.Ș.: Pentru a nu se împerechea femelele între ele folosesc mâncare de dietă și cel puțin o dată pe săptămână își aşteaptă masculii în boxa de la antrenament sau ele sunt așteptate de masculi. De obicei fac asta miercurea. La antrenament sunt închiși masculii sau femelele în boxe și îi las circa 10 minute apoi îi separ.
Rep.: Dacă folosiți metoda la natural, când vă împerecheați zburătorii și ce situații de cuib preferați pentru o etapă care vă interesează în mod deosebit?
I.Ș.: Împerechez porumbeii în 12 martie, îi las împreună 3-4 zile pentru a mi se forma cuplurile, apoi îi separ și îi reîmperechez între 9-14 aprilie, în funcție de cum este prima etapă din planul de zbor. Sunt interesat foarte mult de primele 5 etape și atunci caut ca la cel puțin 3 din ele să aibă ca poziție de cuib ouă la 7-9 zile. La următoarea etapă se apropie de eclozare și alte 3 etape le vor juca pe pui de câteva zile.
Rep.: Considerați că metoda „la natural” este mai potrivită pentru zborurile de maraton, iar văduvia pentru cele de viteză-demifond sau ambele se pretează pentru orice fel de categorie de zbor?
I.Ș.: Aici totul depinde de fiecare crescător în parte. Eu sunt unul dintre crescătorii căruia îi plac toate categoriile. Zbor și văduvie și natural cu porumbeii. La începutul sezonului toți porumbeii sunt pe poziții de cuib până la a 4-a etapă. Apoi sunt văduviți toți, și cei de viteză-demifond și cei de maraton, fiindcă am două loturi separate. Cei ce participa la maraton sunt ținuți văduvi până la întoarcerea de la prima etapă de maraton, apoi îi las în perechi fiindcă e mult mai simplu de când se organizează maratonul la 3 săptămâni.
Pregătire temeinică şi câteva trucuri de motivare
Rep.: Aveți în vedere ca zburătorii dumneavoastră să nu aibă o năpârlire avansată în timpul sezonului? Dacă da, cum procedați pentru a întârzia năpârlirea acestora?
I.Ș.: Da! Încerc să fiu atent să nu îmi ouă femelele a două oară, apoi îi țin la semi-întuneric în timpul zilei.
Rep.: Cum descrieți pregătirea porumbeilor pentru angajarea la o etapă? Care sunt pașîi pentru o pregătire corectă? Detaliați în funcție de categoria/categoriile de zbor la care concurați!
I.Ș.: Îmbarcările la categoriile viteză, demifond de obicei le-am avut sâmbătă cu lansare duminică și recuperarea a început de duminică. Porumbeii primesc electroliți în apă, mâncare depurativa, a două masă seara, în funcţie de greutatea etapei, un produs de tricomonoză o singură dată. Luni și marți mâncare depurativă și recuperez ficatul și flora intestinală. Miercuri și joi primesc mâncare de dietă și iod în apă, vineri mâncare de dietă și sâmbătă puțină mâncare energy.
Rep.: Ce metode de motivare folosiți înainte de o etapă?
I.Ș.: Eu, la văduvie, folosesc mai multe trucuri de motivare. Primul și cel ce îmi place cel mai mult este să pun paie în cuiburi la masculi. În momentul când ei se liniștesc și încep să cheme în cuib, le aduc la fiecare femela și o pun lângă el în boxa. Asta a funcționat la fiecare etapă. Nu i-am lăsat să se calce niciodată, la sosire i-am lăsat împreună circa 10-15 minute, iar la etapele mai lungi îi las mai mult împreună la sosire, chiar și două ore. Nu se văd niciodată la plecare, decât la ultimul antrenament femelele ajung primele, sunt închise în boxe și își așteaptă masculii.
Rep.: Cum vă hrăniți, în funcție de metoda de zbor folosită, porumbeii în ultimele zile dinaintea îmbarcării?
I.Ș.: În general, la categoriile preferate (viteză și demifond) merg cu mâncare de dietă și ultima masă, vineri seară, puțină mâncare energy, iar sâmbătă un sfert din rația lor normală doar cu energy.
Rep.: Ce tratamente considerați că sunt necesare în sezonul competițional și când trebuie efectuate acestea?
I.Ș.: Totul este să simți porumbeii, să îi vezi ce au nevoie. Eu săptămânal am folosit un produs pentru tratarea tricomonozei, iar de probleme respiratorii am mers pe produse din plante. În funcție de etapă (ploaie, vânt, umiditate în atmosfera) orice detaliu trebuie urmărit și, în funcție de asta, tratezi. De exemplu, dacă ne doare capul nu luăm pastilă de ficat sau invers.
Rep.: Folosiți produse naturiste? Care ar fi cele recomandate de dumneavoastră?
I.Ș.: Da, folosesc în special pentru căile respiratorii Respiratory Air, din 8 uleiuri naturale presate la rece, și foarte mult Naturaline pentru năpârlire.
Selecţie riguroasă a puilor
Rep.: Cum vă îngrijiți puii în anul nașterii (primesc tratamente, folosiți întunericul etc)?
I.Ș.: Din lipsa de timp nu am cum să acord foarte mult timp puilor, dar înainte să fie înțărcați le dezinfectez foarte bine compartimentul. Apoi, după ce îi mut în compartiment lor, sunt lăsați câteva zile să se obișnuiască, apoi le dau un tratament de tricomonoză și cam atât. Urmăresc la pui doar pe cei puternici și cu imunitate naturală. Dacă un pui se îmbolnăvește, prefer să îl elimin. Este cel mai sigur tratament. Cu două luni înainte de sezonul cu puii, încep un program de tratamente (deparazitare și o cură de 7-9 zile cu 4 în 1 mix+Belgasol), apoi vaccin de paramixoviroză.
Rep.: Cum antrenați/concurați puii în anul nașterii? Ce distanță considerați că este suficientă pentru ei?
I.Ș.: Încep antrenamentele cu ei de la 3-5-10 km, dar îi duc de cel puțin 4,5 chiar 6 ori la distanțe mici pentru îi face să aibă încredere în ei și să se învețe cu lada de transport. Apoi îi duc la 20-40 km de două ori și la 50 de km și o singură dată. Ultimul antrenament este de la distanța de 80 km, înainte de prima etapă.
Rep.: Descrieți-ne, din punct de vedere fizic, porumbelul perfect pentru categoria de zbor preferată (aripă, braț, stern, furcă, musculatură etc).
I.Ș.: Selectez foarte atent în crescătoria mea porumbeii cu un corp de sportiv din toate punctele de vedere: talie mijlocie spre mică, brațe puternice, spate puternic, o aripă foarte bine aerisită, un corp bine echilibrat, foarte ușor și bine încheiat la furcă, să nu aibă sternul adânc, iar musculatura să fie flexibilă.
Rep.: Faceți o selecție a porumbeilor rămași după sezonul de concursuri? Dacă da, în ce constă această?
I.Ș.: Da! După sezon opresc în crescătorie pe cei ce își merită locul și acumulează cele mai multe clasări. La fel și puii, cei ce rămân acasă după ultima etapă la pui. Adică puii concurează numai la etape între 100-350 km.
„Ar trebui să promovăm și să încurajăm cât mai mult sportul columbofil“
Rep.: Cum ați caracteriza fenomenul columbofil din România? Ce recomandări aveți pentru o competiție cât mai corectă și cu un nivel cât mai ridicat?
I.Ș.: În România, columbofilia este un hobby frumos, ce a căpătat o foarte mare amploare în ultimii ani, mărindu-se numărul de crescători ce participa an de an la concursuri de toate categoriile. Crescătorii investesc an de an în crescătorii bune, în păsări de calitate, sunt mult mai documentați, mult mai pregătiți și motivați să câștige locurile fruntașe. Practic, fenomenul columbofil s-a dezvoltat și s-a răspândit peste tot în țară și este un lucru de apreciat că sunt din ce în ce mai hotărâţi și competițiile mai puternice. Pentru a crea o competiție fără suspiciuni și mai corectă, în primul rând trebuie să fim corecți față de noi, să ne gândim la tot ce investim (timp, nervi, stres, bani,etc.) și să apreciem cu adevărat valorile. Să nu fim invidioși pe cei ce reușesc să câștige, ci să ne ambiţioneze mai mult să reușim și noi prin alte metode. Să promovăm intens și să încurajăm sportul columbofil, prin seriozitate și transparență în organizarea competiției. Sfatul meu este: ,,Învață să recunoști înfrângerea și învață să câștigi!”. Victoria este a celor pregătiți să câștige!
