Felul în care sunt hrăniți porumbeii din lotul de zbor, cantitatea de hrană pe care o primesc, dar, mai ales, calitatea acesteia sunt foarte importante și au un rol decisiv în obținerea rezultatelor. Este deosebit de important să oferim porumbeilor care participă la etape un amestec cât mai diversificat de semințe, care să le acopere nevoile biologice și care să ofere resursele necesare participării cu succes la etape.
Cea mai mare parte a ceea ce oferim ca hrană porumbeilor noștri constă în carbohidrați. Sistemul digestiv al unui porumbel modifică carbohidrații din porumb, grâu și mazăre în proteine, care sunt apoi stocate în mușchii și ficatul păsării sub formă de glicogen. În timpul cursei, glicogenul trebuie transformat în energie în același mod în care funcționează și motorul unei mașini: energia pentru punerea în mișcare a vehiculului este derivată din benzină. Arderea unui gram de glicogen dă porumbelului 4.1 calorii de energie. Ori de câte ori rezervorul de glicogen a fost uscat înainte de îmbarcarea pentru etapă și porumbelul nu a avut suficiente rezerve să ajungă în crescătorie, el începe să-și ardă proteinele corpului, care au aceeași valoare de combustie de 4,1 calorii. Porumbelul își folosește, în acest caz, proprii mușchi, pierzând în greutate, iar în cazuri extreme poate veni acasă fără să mai rămână altceva decât pene și oase. Ar fi fost mult mai bine dacă în timpul acestor curse, porumbel respectiv ar fi avut suficiente grăsimi pentru a le folosi ca rezervă de energie, mai exact, dacă înainte de a fi introdus în coș, i s-ar fi oferit hrană bogată în grăsimi. Dacă acest lucru ar fi fost făcut, porumbelul nu ar fi fost nevoit să-și folosească masa musculară ca sursă de energie, ar fi venit acasă frumos și rotund, în stare excelentă, pentru că în loc de proteine, avea grăsime disponibilă pentru transformarea în energie.
Albumele, “benzina” maratoniștilor
De asemenea, mai ales la cursele de maraton, este nevoie de cantități mai mari de grăsimi, deoarece grăsimile au o valoare de combustie mult mai mare decât carbohidrații și proteinele. Un gram de grăsime oferă unui porumbel 9,4 calorii, care înseamnă de 2,3 ori mai multă energie decât cea oferită de un gram de glicogen. A fost deja dovedit de către cercetătorii din Marea Britanie că hrănirea cu conținut ridicat de grăsimi duce la o îmbunătățire a performanței, mai ales atunci când furajele au fost amestecate cu 5% ulei. Dar să ne întoarcem la alune, combustibilul de primă clasă pentru motoarele de curse ale porumbeilor. Alunele, așa cum se cunoaște, au formă rotundă și sunt acoperite cu o piele maro subțire. Când scoateți pielea, aluna, de culoare albă, se separă în două jumătăți. Alunele sau arahidele sunt considerate a fi fructe uscate, deși fac parte din categoria leguminoaselor. Ca și în cazul altor semințe pe care un porumbel nu le cunoaște, este nevoie de un timp pentru ca aceștia să se obișnuiască cu alunele. Cel mai bun moment pentru introducerea lor în alimentația porumbeilor este iarna și, în general, există puține probleme până porumbeii se vor obișnui cu ele. După câteva zile păsările încep să selecteze alunele din porția de hrană, ca și cum ar încerca să le spună crescătorilor că nu au mâncat nimic mai delicios. Chiar și cea mai timidă pasăre poate fi învățată să mănânce din mână folosind alunele. Un crescător inteligent va avea întotdeauna o mână de alune în buzunar. De asemenea, se pare că alunele sunt cea mai bună metodă posibilă de a face porumbeii tineri să intre cât mai repede în crescătorie.
Mai proteice decât porumbul și grâul
Crescătorii care își hrănesc păsările constant cu alune, ar trebui să țină cont de faptul că ele depășesc cu mult alte tipuri de semințe în valoarea energetică: 5,7 grame de alune au o valoare energetică egală cu 10 grame de amestec 
obișnuit. Potrivit acestui algoritm, dacă nu ne-am hrăni porumbeii cu un amestec variat de semințe, ci doar cu alune, am fi nevoiți să reducem rația la jumătate. Când administrăm alune, trebuie să luăm în calcul că alunele au un conținut foarte mare de proteine (30%) și urmează într-un astfel de clasament imediat după soia, un alt produs cu valoare proteică foarte ridicată. Alunele sunt mult mai bogate în proteine decât porumbul, de exemplu, sau grâul. Pe lângă administrarea lor la porumbeii care participă la concursuri, alunele sunt foarte bune și pentru creșterea puilor. Formarea unui alune este similară cu cea a laptelui, care constă numai din grăsimi și proteine. În timpul sezonului de curse, un alt beneficiu foarte important al administrării alunelor este acela că favorizează dezvoltarea atașamentului porumbeilor văduvi față de boxele lor. Când, de exemplu, după ce au fost închiși în boxă, ușa este deschisă din nou, văduvii vor fi foarte motivați să se întoarcă la boxe, mai ales dacă vor fi recompensați cu câteva alune de către crescător. De asemenea, acest mic joc ajută la dezvoltarea unei relații foarte bune între crescători și porumbeii lor. Dacă de fiecare dată când îi vizitează, crescătorul îi recompensează cu câte o alună, porumbeii vor fi mult mai atașați de el și nu vor mai exista cazuri ca porumbeii să zboare speriați prin compartiment, atunci când se va deschide ușa. Relația dintre crescător și păsările sale este un aspect esențial, nu de puține ori întâlnind expresia conform căreia „porumbeii vin și pentru crescătorul lor”.
În cursele grele, grăsime din alune face diferența
Însă, alunele sunt foarte importante și când vorbim de pregătirea porumbeilor pentru curse, fiind o sursă foarte bogată de grăsimi și minerale. Atunci când prognoza meteo indică vânt din față, este important ca porumbeii să 
primească o porție suplimentară de alune în pregătirea pentru zbor, deoarece vântul din față îi va solicita destul de mult. Dar, atunci când porumbelul va avea un vânt din spate, datele problemei se schimbă, iar alunele trebuie administrate în proporție mult mai mică. Dacă porumbeii participă la o cursă în care vor petrece una sau mai multe nopți în mașina de transport, de asemenea, administrarea de alune îi va ajuta, deoarece este destul de dificil ca porumbeii să se hrănească normal în astfel de condiții. S-a dovedit că porumbeii hrăniți cu alune sunt mai puțin însetați în timpul cursei, lucru care este foarte benefic. În primul rând, se evită contaminarea porumbeilor cu eventuale boli luate prin adăparea în timpul transportului, apoi, după eliberare, porumbelul are mult mai multe rezerve de apă derivate din consumul de alune, ceea ce nu poate decât să îl ajute. Digerarea alunelor este mult mai simplă în comparație cu cerealele din amestecul de concurs, ceea ce înseamnă că intestinele porumbeilor nu vor fi încărcate în momentul eliberării. Dacă porumbeii noștri nu au primit înainte de îmbarcare o hrană bogată în grăsimi, cea mai mare parte a rezervelor lor pe parcursul cursei va fi formată din glicogen și prea puține grăsimi, ceea ce poate deveni problematic atunci când vorbim de o cursă grea. În schimb, porumbeii care au primit ca supliment alune înainte de a fi îmbarcați, pe lângă glicogen, au la dispoziție și grăsimile derivate din alune și nu sunt nevoiți să își folosească masa musculară pe post de combustibil.
Pentru documentare am folosit informații de pe site-ul: www.pigeonracingpigeon.com
